Benedict Still Pope

Transcriere

Papa Benedict al XVI-lea este încă Papă

Bună ziua, eu sunt Brian Murphy și vă vorbesc din biroul meu din California de sud.

Scopul acestui video este să vă fac o demonstrație clară și convingătoare că Papa Benedict al XVI-lea nu a renunțat în mod valid la oficiul papalității în februarie 2013 și, prin urmare, este încă Papă.

Ca și catolici am crezut întotdeauna și încă credem că există un singur Dumnezeu, că El este creatorul a tot ceea ce există și că Fiul său s-a întrupat pentru a salva omenirea, că a murit și a înviat din morți, că a fondat singura religie salvatoare dintre toate, Biserica Catolică. Isus e Domnul și salvatorul nostru. El e singurul cap al Bisericii. Dar, ca să protejeze turma de falși păstori si lupi rapace, i-a făcut lui Simon Petru un dar extraordinar, oficiul de a fi Vicarul Său pe pământ și i-a promis celui care deține acest oficiu că nu va pierde niciodată credința și că orice va lega pe pământ, va fi legat și în ceruri. Sunt promisiuni extraordinare de la un Dumnezeu extraordinar. Oficiul lui Petru, prin urmare, nu este ceva obișnuit, tradițional sau cel puțin folositor. E un dar dat de însuși Dumnezeu cel Viu Întrupat ca să ne ajute să rămânem fideli și pentru a proteja Biserica de porțile iadului. Ca să știm cine e Papa, este deci o necesitate a credinței și comuniunii. Pentru că dacă înțelegem acest lucru greșit, vom sfârși prin a urma un păstor fals. De aceea Biserica ne dă Dreptul Canonic să ne spună când și în ce condiții un adevărat Papă își poate da demisia.

Poate sunteți mirați de faptul că există doi papi la Vatican, de faptul că Benedict încă poartă culoarea albă, poartă inelul papal, locuiește în Vatican, purtând și semnând cu numele papal Benedict, dând binecuvântări apostolice pe care numai Papa le poate da, și așa mai departe. Poate că acum vă uitați cu teamă la la omul care pare să fie actualul papă, Francisc (sau Cardinalul Bergoglio) cum duce Biserica Catolică spre prăpastie promovând Împărtășaniile sacrilege, negarea validității legii naturale a pedepsei cu moartea, promovarea idolatriei păgâne, și agenda lui globalistă, masonică, de a avea o religie mondială în locul Evangheliei lui Isus Cristos.

Aceasta e o chestiune serioasă! E un afront mare la adresa Justiției divine și un pericol pentru suflete, să creadă că papa nu e papa, și să urmeze pe altcineva ca și când ar fi papă. Fiecare catolic trebuie să aibă credința corectă.

Este demonstrabil din Codul Canonic că Benedict nu și-a dat niciodată demisia în mod valid în februarie 2013. Ministeriul, da, dar nu și oficiul papalității. Vom vedea că această distincție e crucială pentru a înțelege de ce Benedict este încă Papă, iar Francisc (Cardinalul Bergoglio) este deci un antipapă fără nicio autoritate în Biserică.

De ce e invalidă demisia Papei Benedict al XVI-lea?

Pentru a înțelege acest lucru trebuie să ne uităm la Actul de renunțare al lui Benedict din 11 februarie 2013. Problema principală cu acest Act este că niciodată Benedict nu a anunțat că renunță la oficiul papalității. Cuvântul latinesc pentru oficiu este “munus” care se traduce și prin onaore sau îndatorire. Din contră, el a anunțat că a renunțat numai la ministeriu.

De ce e iportantă aceasta distincție? Pentru că la ceea ce nu renunți, încă posezi. Pentru ca renunțarea la papalitate să fie validă, bărbatul care este papă trebuie să renunțe explicit la oficiu. Asta se spune foarte clar în Codul de Drept Canonic din 1983 (canonul 332.2).

Prin urmare, actul de renunțare a lui Benedict nu îndeplinește condițiile unei demisii a paplității și este prin urmare invalid. Fiind invalid, Benedict rămâne papă până când renunță la oficiu sau moare.

Acum vă puteți întreba, de ce să vorbim așa în 2019? De ce nimeni n-a vorbit despre asta în 2013 înainte să fie ales Bergoglio? E afirmația noastră poate, o retragere contestată de la ororile unui papă valid , dar rău?

Nu. De fapt, îndată ce a fost emis Actul de renunțare al lui Benedict, pe 11 feb 2013, presa italiană și franceză în mai puțin de o zi au publicat amândouă îndoieli cu privire la validitatea textului demisiei. În plus, profesorul Radaelli din Italia i-a scris lui Benedict, avertizându-l că un antipapă va fi ales în locul său dacă va continua acest demers. Așa că afirmația noastră nu este o retragere contestată de la realitate după cum apărătorii regimului Bergoglian ar putea acuza.

Să ne uităm la niște obiecții des întâlnite în ceea ce privește afirmația noastră de invaliditate a demisiei lui Benedict.

Probabil cea mai comună eroare care se înaintează ca să pretindă că Benedict a demisionat valid este afirmația că munus (oficiul) este cu toate intențiile și scopurile același ca ministerium (ministeriul) . Așa că se spune că Benedict și-a dat demisia în mod valid.

Această poziție e demonstrabil greșită din Codul Canonic, care definește ministeriul și oficiul în două canoane diferite. Vom puncta faptul că apologeții lui Bergoglio, nu se vor adresa niciodată acestor definiții canonice, apelând în schimb la dicționare latine populare. Oricum, singurele definiții valide sunt cele definite de Codul Canonic.

O altă obiecție la afirmația noastră este că Papa este deasupra Codului Canonic și își poate da demisia cum vrea. Aici găsim două erori. Prima eroare este să nu se țină cont de mintea legislatorului care a promulgat Codul Canonic. Canonul care vorbește despre demisia papei a fost promulgat de Ioan Paul al II-lea in 1983. Acum e adevărat că Benedict, ca papă, e legistratorul suprem al Bisericii, dar mai întâi trebuie să dea legea respectivă. Din moment ce în acest caz nu a făcut-o, canonul 332.2 rămâne valid. Benedict ar fi putut emite o derogare de la acest canon când și-a dat demisia, dar, din nou nu a făcut așa ceva și astfel rămâne supus legii sale. Observați, de asemenea, că actul demisiei a fost actul lui Benedict ca al omului care este papă, și nu un act juridic al papei.

A doua eroare este faptul că nu s-a ținut cont de natura Oficiului așa cum a fost stabilit de Cristos. Fiul lui Dumnezeu a stabilit că Oficiul Petrin asupra unui singur om, nu poate fi divizat sau împărțit la mai mulți. Dreptul Canonic, bazat pe Legea Divină, trebuie, pentru a fi valid, să reflecte vionța lui Cristos. Benedict a creat situația în care avem doi papi, unul deținând oficiul, iar celălalt ministeriul delegat. Asta e împotriva voinței lui Cristos.

Deci Papa nu-și poate da demisia cum vrea.

Explicații detaliate canonice găsiți pentru cei interesați, pe acest site. Ppbxvi.org (va fi postat pe ecran).

În contrast cu aceste obiecții , tradiția canonică clară indică o mențiune a munus-ului (sau unul dintre sinonimele sale) în renunțarea la un oficiu, dar nu menționează ministeriul.

Având în vedere aceste informații, un catolic trebuie să se supună Codului Canonic și să presupună că Benedict niciodată nu și-a dat demisia din oficiul papal și este deci papă în continuare.

O altă obiecție adusă afirmațiilor noastre este aceea că Cardinalii acționează ca și cum demisia ar fi fost validă. Oricum, comportându-se ca și cum ar fi validă, nu înseamnă că devine validă. Comportându-se ca și când un canon (aici canonul 332.2) ar fi îndeplinit, nu înseamnă că este așa.

O obiecție similară a afirmației noastre propune faptul că un conclav a avut loc în martie 2013 nu înseamnă că conclavul a fost valid.

Nu. Mai întâi faptul că Cardinalii s-au întâlnit în martie 2013, nu înseamnă că conclavul a fost valid. Într-adevăr, în conformitate cu Codul Canonic, un conclav nu poate fi convocat cât timp scaunul lui Petru e ocupat. Astfel, doar având un grup de cardinali adunați în secret, nu înseamnă că conclavul e valid, și, evident, un conclav cu validitate incertă nu poate fi folosit pentru a valida demisia lui Benedict pentru că ne învârtim în cerc. Demisia lui Benedict a fost validă pentru că a avut loc un conclav și conclavul a fost valid pentru că Benedict a demisionat. Mai degrabă trebuie să ne uităm la Codul Canonic. Canonul 188 spune că demisia lui Benedict a fost invalidă din cauza erorii substanțiale, așa că orice conclav convocat cât încă trăiește, este invalid.

O altă obiecție la afirmația noastră: Benedict a convocat un conclav în Actul său de demisie, așa că trebuie să fi demisionat.

Nu. Pentru validitate, în conformitate cu Codul Canonic, Benedict trebuia să renunțe la munus, ceea ce nu a făcut. De asemenea, fiind încă ocupantul Scaunului Sfântului Petru, nu se poate prin Legea Divină să convoace un conclav cât timp trăiește.

Da, și-a dat acordul, dar asta nu are urmări asupra invalidității renunțării sale, din moment ce munus-ul a fost omis din declarația demisiei.

Punctăm și o altă eroare aici a apologeților lui Benedict, care spun că Benedict și-a dat demisia în așa fel încât un conclav să fie convocat, prin urmare, arătându-și intenția. Oricum ceva atât de important ca demisia nu poate fi judecată corect bazat numai pe intenție. Cine va judeca intenția? Codul Canonic nu menționează nimic despre cineva care poate judeca intenția. Un astfel de proces ar fi invizibil bisericii din lumea întreagă. Intenția nu face scaunul liber. Se cer cuvinte. La fel, intenția de a renunța la ministeriu nu eliberează scaunul.

Mulți oameni se întreabă cât de riguros ar trebui aplicat Codul Canonic. Ei cred, ei bine, că Benedict a intenționat să demisioneze. Duhul Sfânt era acolo. Totul mergea perfect. Avem un papă nou și totul e bine. Nu ar trebui să fim prinși de detaliile riguroase ale legii. Noi spunem, fiți atenți. Duhul Sfânt nu e o scuză pentru a încălca legea. Eludarea legii e un act al omului – nu al Duhului Sfânt.

Deci, o întrebare fundamentală este: câtă rigoare legală ar trebui aplicată procesului care schimbă papalitatea? Putem să intrăm în amănunt în această problemă uitându-ne la un exemplu paralel dintr-un domeniu total diferit. Eu sunt antreprenor și lucrez într- o afacere care manageriază testele clinice pentru noile medicamente care se fabrică și care sunt testate de o companie farmaceutică. Principalul document care ghidează orice încercare clinică este protocolul clinic. Și Dreptul Canonic a fost editat și ajustat de-a lungul timpurilor, protocolul este editat și ajustat la câteva luni de experții cu doctorate în medicină, statisticieni și diverși profesioniști. E considerat crucial de toți cei implicați ca protocolul să fie urmat riguros în timpul încercărilor clinice. Înainte și în timpul executării încercărilor clinice, trimitem monitori la locurile respective ale căror îndatoriri sunt să se asigure că companiile respectă întocmai protocolul. Un monitor va petrce una, două sau trei zile într-un loc, cernând prin înregistrări pentru a verifica acuratețea. Orice deviere minoră de la protocol este scrisă cu transparență completă. Compania farmaceutică trebuie să se asigure, să constate impactul și să ceară refacerea dozei testării clinice dacă e neapărat necesar. Toate aceste informații sunt documentate riguros pentru pregătirea pentru un potențial audit de către Administrația Mâncării și Medicamentelor. (FDA). Intenția, sau acceptarea universală de către personalul clinicii nu este niciodată acceptată ca un substitut pentru o treabă nefăcută cum trebuie. Dacă FDA găsește neregularități serioase, aprobarea pentru medicament poate fi retrasă, ceea ce poate costa sponsorul 100 milioane de dolari sau mai mult.

N-ar trebui ca procesul de guvernare al Bisericii lui Cristos să fie mai riguros decât acel cerut pentru testele clinice? Nu a trecut Codul Canonic de eșuările dureroase ale istoriei? Dacă are loc o renunțare papală, n-ar trebui o comisie a Codului Canonic să fie imediat întrunită pentru a analiza documentul de renunțare și evenimentele care îl înconjoară pentru a vedea dacă sunt iregularități? N-ar trebui să raporteze neregularitățile cu transparența Bisericii universale? Când Benedict al XVI-lea a demisionat, de ce nu s-a întâmplat acest lucru? Când Cardinalul Godfried Danneels a scris în autobiografia lui că un grup de cardinali care se autointitulau Mafia Sf. Galen au acordat pentru propaganda electorală patru voturi si au complotat să-l aleagă pe Cardinalul Jorje Bergoglio, violând procedurile cunoscute ale conclavului cu pedeapsa excomunicării pentru cei care făceau altfel, de ce s-a permis asta fără a fi corectată? Unde era comisia de monitorizare?

Sfânta Fecioară, Regina cerurilor, în profețiile aprobate de biserică a dat răspunsul crucial. În secolul al XVII-lea, i-a spus Maicii Mariana că spre sfârșitul secolului al XX-lea, care e exact acum, “francmasoneria care va fi atunci la putere, va face legi nelegiuite cu scopul de a termina cu acest sacarment (referinsu-de la Sacramentul căsătoriei), făcând ușor pentru toți să trăiască în păcat și să încurajeze procreerea copiilor ilegitimi născuți fără binecuvântarea Bisericii.” În cele din urmă acest mesaj concordă perfect cu mesajul ei din cel de-al treilea secret de la Fatima unde a spus: ”Satana va domni peste cele mai înalte locuri și va reuși să se infiltreze în vârful Bisericii.” Deci, e rezonabil să conchidem că francmasonii sunt la putere în Vatican și că deliberat sau din neglijență n-au ținut cont de controalele canonice pentru a-și alege omul. De ce să se mai deranjeze cu neregularitățile? Pur și simplu să meargă înainte ca și cum totul a fost și este normal. Prin urmare, împotriva diverselor voci care vor să analizeze aceste lucruri, nu vedem nicio încercare serioasă să facem asta. În îndeplinirea avertismentului Mariei, două legi nelegiuite care abrogă Sacramentul căsătoriei sunt 1) acceptarea recăsătoriei după divorț în Amoris Laetitia și 2) Acceptarea de către Bergoglio a contracepției, marele distrugător al căsătoriei.

Ca și creștini suntem obligați să citim aeste semne ale timpurilor. Știm prin Credință că Isus va fi întotdeuna fidel și ne va da întotdeuna un păstor fidel ca Vicar al său. Nu este nicio exagerare, oricum, să spunem că ceea ce vedem este un semn puternic că acest om pe care mulți îl cred papă, nu este Papă, pentru că nu acționează ca cineva care a primit darul oficiului Sfântului Petru.

Evenimente care înconjoară această papalitate vor continua să se înrăutățească. La un moment dat când totul va părea pierdut, Maria a promis că va restaura Biserica ”într-un mod minunat.” Cum acest regim dezastruos se desfășoară, milioane se roagă ca aceasta să se întâmple în curând. Ea poate repara asta. Noi nu putem singuri. Oricum, putem face munca de jos pentru intervenția ei finală prin rgăciune, în special rozariul și fapte curajoase. Între timp, e de datoria nostră să menținem supunerea față de Papa cel adevărat. Menținând supunere față de un papă eretic și schismatic ne face și pe noi eretici și schismatici.

Încheiem cu o rugăciune a papei Benedict al XVI-lea - În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin. Preaputernice și veșnice Dumnezeule ai milă de slujitorul tău Benedict , Vicarul tău pe pământ, și condu-l cu bunătatea Ta iubitoare, pe drumul salvării eterne pentru întreaga Biserică. Cu darul Tău, fie ca întotdeauna să vrea ceea ce îți este plăcut Ție și să îndeplinească aceasta cu toată puterea lui, prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Dacă aveți întrebări trimiteți mail către: brian@godsplanforlife.org (va apărea pe ecran)