“Planul ceresc de pace”
al Sfintei Fecioare
de la Fatima
Istoria Fatimei
Într-o zi rece de primăvară a anului 1906, Lucia Abóbora (sau dos Santos), în vârstă de 9 ani, şi verii ei, Francisco şi Jacinta Marto, de 8 şi respectiv 6 ani, s-au dus cu oile părinţilor lor la păscut nu departe de casele lor în munţii Aljustrel în suburbiile Fatimei, Portugalia, la 90 de mile nord de Lisabona. A început să burniţeze, iar copiii au căutat adăpost într-o peşteră. Deodată, peste câmp a apărut un glob luminos mişcându-se prin aer spre peşteră. Cei trei copii se uitau miraţi, când au văzut în centrul luminii un tânăr frumos în haine albe, diafane.
Străinul a-nceput să vorbească: “ Nu vă temeţi, eu sunt Îngerul păcii. Rugaţi-vă cu mine.” Îngenunchind pe pământ s-a aplecat mult şi a spus această rugăciune de trei ori, copiii repetând-o după el: “O, Dumnezeul meu, cred, te ador, sper şi te iubesc. Îţi cer iertare pentru cei care nu cred, nu te adoră, nu speră şi nu te iubesc. “
La mijlocul verii, când opiii erau din nou împreună, îngerul a venit din nou şi le-a spus: “Rugaţi-vă, rugaţi-vă mult. Inimile lui Isus şi ale Mariei au planuri pline de milă în ceea ce vă priveşte. Oferiţi rugăciuni şi sacrificii continuu ca un act de reparaţie pentru acele păcate prin care Dumnezeu e ofensat şi ca cerere pentru întoarcerea păcătoşilor. Aduceţi pace în ţara noastră în acest fel. Eu sunt îngerul păzitor al Portugaliei. Acceptaţi şi purtaţi cu supunere toate suferinţele pe care Dumnezeu vi le va trimite.”
Îngerul a venit din nou în toamna aceluiaşi an, de data asta având un potir de aur într-o mână, iar cu cealaltă ţinea o Ostie deasupra potirului. Copiii, uimiţi, au observat că picături de sânge cădeau din Ostie în Potir. Atunci, îngerul a ridicat mâinile sus şi s-a prosternat până la pământ, spunând această frumoasă rugăciune: “Preasfântă Treime- Tată, Fiu şi Duh Sfânt – te ador profund. Îţi ofer Trupul preţios, Sângele, Sufletul şi Divinitatea lui Isus Cristos prezent în Ostie prin meritele infinite ale Inimii Sale Preasfinte şi ale Inimii Neprihănite a Mariei, te implor să-i converteşti pe toţi păcătoşii.”
Îngerul a pus Ostia pe limba Luciei. Lui Francisco şi Jacintei, care nu făcuseră încă Prima Sfântă Împărtăşanie, le-a dat Potirul şi-au băut din el. La sfârşit s-a prosternat încă o dată până la pământ şi a spus aceeaşi rugăciune de trei ori. Copiii au repetat-o cu el, Francisco luându-se după ceilalţi, pentru că el nu auzise cuvintele. Apoi Îngerul păcii s-a contopit uşor cu lumina soarelui, dispărând.
Acesta a fost preludiul unuia dintre cele mai remarcabile mesaje date vreodată de Cer către pământ: “Planul de pace” al Sfintei Fecioare de la Fatima.
Doamna mult mai strălucitoare ca soarele
Duminică, pe 13 mai 1917, la puţin mai mult de-un an de la prima vizită a îngerului, copiii erau cu turmele la păscut ca de obicei. De data asta erau mai degrabă într-o vale stearpă cunoscută drept Cova de Iria (Valea Irene) care se află la o mila de casa lor. Era amiaza, într-o zi senină, însorită, când deodată un fulger a străbătut aerul şi apoi altul. Temându-se de-o furtună, copiii şi-au adunat repede oile să le ducă acasă. Apoi privirile le-au căzut asupra unui mic stejar de doar 3 picioare înalţime, ce se afla chiar în drumul lor. O lumină orbitoare plutea deaspupra crengilor de sus, când minunea, minunilor! Ce au văzut la numai 1 yard şi jumătate de locul în care stăteau? Forma unei doamne încântătoare stând deasupra copacului în lumină, cu 
picioarele ascunse într-un nor srălucitor. Era ca îngerul, dar mult mai frumoasă. Purta o rochie albă, lungă, iar pelerina de pe cap care-i cădea pe umeri ajungând până la picioare era tivită cu o lumină aurie. Mâinile le avea împreunate la piept, iar din dreapta atârna un rozariu de perle albe. Lucia a descris-o mai târziu: “Era o Doamna mai strălucitoare decât soarele.”
După ce le-a spus copiilor să nu se teamă, Doamna a spus: ”Vin din cer. Vreau să veniţi aici la aceeaşi ora pe 13 ale fiecărei luni până în octombrie. Atunci vă voi spune cine sunt şi ce vreau.” De asemenea, le-a spus să se roage rozariul zilnic şi să suporte toate suferinţele pe care Dumnezeu li le va trimite.
În iunie, Doamna a apărut din nou. Erau cam 70 de oameni prezenţi, deşi numai copiii puteau vedea apariţia. Le-a spus tinerilor că multe suflete merg în iad pentru că n-au pe nimeni să se roage şi să facă sacrificii pentru ei. Le-a mai spus în curând Francisco şi Jacinta vor părăsi lumea pentru a merge în Cer. Arătându-şi inima înconjurată de spini ce o străpungeau din toate părţile, Doamna i-a spus Luciei : « Dumnezeu doreşte ca tu să mai rămâi în lume pentru că vrea să te folosească pentru a instaura în lume devoţiunea la Inima mea Neprihănită. Promit mântuirea celor care-o practică, iar suflete lor vor fi iubite de Dumnezeu ca nişte flori puse de mine însămi să-i împodobească tronul. »
Copiii văd iadul
În timpul apariţiei din iulie, Sfânta Fecioară, ca răspuns la rugămintea Luciei, a promis că în octombrie va face un miracol public ca toţi să creadă şi să ştie cine e. Din nou Maica Domnului le-a spus copiilor să se sacrifice pentru păcătoşi şi să spună de multe ori, mai ales când fac un sacrificiu această rugăciune : « O, Isuse, asta e din dragoste pentru tine, pentru întoarcerea păcătoşilor şi ca ispăşire a păcatelor comise împotriva Inimii Neprihănite a Mariei. »
Cum a spus aceste vorbe, Sfânta Fecioară şi-a întins mâinile şi au ieşit raze strălucitoare ce păreau a pătrunde în pământ. Deodată, pământul a dispărut, iar copiii s-au trezit stând pe marginea unei mări de foc. Redăm cuvintele Luciei : « Aruncaţi în acest foc erau diavoli şi suflete în forme umane, ca jăratecul : arzătoare şi transparente, toate ca un bronz înegrit sau ars, plutind în foc, când ridicate în sus de flăcările care ieşeau din ei înşişi împreună cu nori de fum, când căzând înapoi împroşcând scântei într-un foc imens, fără greutate sau echilibru, printre ţipete şi vaiete de durere şi disperare care ne oripilau şi ne făcaeu să tremurăm de frică. Demonii puteau fi distinşi prin asemănarea lor îngrozitoare şi repulsivă cu animale înspăimântătoare şi necunoscute, toţi negri şi transparenţi. Această viziune a durat doar o clipă. Cum am putea fi îndeajuns de recunoscători Sfintei Fecioare care deja ne-a pregătit, promiţându-ne la prima apariţie, că ne va duce în Cer. Altfel, cred că am fi murit de teamă şi teroare.”
itându-se cu milă la cei mici şi palizi care tremurau, apariţia le-a vorbit: “Aţi văzut iadul unde merg sufletele bieţilor păcătoşi. Ca să-i salveze, Dumnezeu vrea să stabilească în lume devoţiunea Inimiii mele Neprihănite. Dacă faceţi ceea ce vă spun eu multe suflete vor fi salvate şi va fi pace. »
Apariţia prezice al II-lea Război Mondial şi comunismul
Războiul (Primul Război Mondial care se desfăşura atunci) se va sfârşi. Dar dacă oamenii nu se opresc din a-l ofensa pe Dumnezeu, unul mai rău va izbucni în timpul domniei lui Pius al XI-lea. Când veţi vedea noaptea iluminată de o lumină necunoscută (25 ian 1938)să ştiţi că acesta e marele semn pe care Dumnezeu vi-l dă că va pedepsi lumea pentru multele ei păcate prin război, foamete şi persecuţii ale Bisericii şi ale Sfântului Părinte. »
Ca să preveniţi asta, voi veni să vă cer consacrarea Rusiei la Inima mea Neprihănită şi Sfânta Împărtăşanie de ispăşire în primele sâmbete. Dacă cererile mele sunt îndeplinite, Rusia se va converti şi va fi pace, dacă nu ea îşi va extinde erorile în lume cauzând războaie şi persecuţii ale Bisericii. Binele va fi distrus. La sfârşit Inima mea Neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte îmi va consacra Rusia şi ea se va converti şi o perioadă de pace va fi oferită lumii. » Sfânta Fecioară a cerut ca acest mesaj să fie ţinut secret până-i va da permisiunea să-l reveleze.
Copiii sunt duşi la închisoare
Apariţiile au creat rapid atâta agitaţie, încât autorităţile civile atee s-au alarmat imediat. La următoarea apariţie programată a Sfintei Fecioare, pe 13 august, mai mult de 15 000 de oameni aşteptau la Cova, administratorul ateu al Ourém-ului, de a cărei jurisdicţie aparţinea Fatima, a pretins că-i conduce pe copii la Cova, dar i-a răpit şi i-a dus la închisoare. Hotărât să scape de un aşa misticism, a ameninţat că o să-i fiarbă de vii îm ulei încins dacă nu-i spun secretele ce le-au fost date. A trimis-o pe biata Jacinta să fie fiartă. Paznicul s-a întors şi a zis : «E arsa. » Apoi, a urmat Francisco. Apoi Lucia, printr-un coridor lung. Erau hotărâţi să moară cu Jacinta. Copiii s-au bucurat să se regăsească unii pe alţii în viaţă în camera alăturată. Farsa a fost demascată. O altă inchiziţie a II-a zi, s-a dovedit fără rezultat, iar administratorul i-a dat drumul Luciei şi verilor săi şi le-a ordonat să fie trimişi înapoi la Fatima. Lângă satul Valinhos pe 19 august, Doamna a apărut din nou copiilor. I-a implorat să continue să se roage rozariul şi să vină la Cova pe 13 ale fiecărei luni.
Mai mult de 30 000 de oameni erau prezenţi în septembrie şi-au văzut un “duş” de petale albe misterioase care cădeau înspre pământ până la 10 picioare înainte de a dispărea în aer. Mulţi, de asemenea, au văzut globul de lumină ce-o purta pe Doamnă oprindu-se deasupra copacului, iar ramurile sau aplecat ca şi cum cineva ar fi stat pe ele. Mai târziu, au văzut norul plecând spre est, de unde venise. Sfânta Fecioară le-a spus copiilor : « Continuaţi să vă rugaţi rozariul ca să aduceţi sfârşitul războiului. »
70 000 de oameni se adună pentru miracolul promis
Acum, toată Portugalia era stârnită de evenimentele ce aveau loc la Fatima – dintr-odată cel mai important loc din ţară. Ziarele erau în mod special interesate mai ales în afirmaţia că un mare miracol va avea loc. Mulţi reporteri şi fotografi erau gata să înregistreze evenimentul, sau să dovedească că afirmaţiile nu erau decât minciuni.
În zilele ce au precedat datei de 13 octombrie, toate drumurile din toate păţile ţării erau pline de oamenii ce venau spre Fatima cu orice mijloace de transport au putut găsi. Mulţi au mers mile întregi pe câmpurile aspre. A plouat toate noaptea de 12 spre 13 şi chiar şi în dimineaţa respectivă. La prânz, mai mult de 70 000 de oameni s-au adunat în Cova. Stând în genunchi până la glezne, se adunau împreună sub umbrele, căutând protecţie de ploaia neîncetată în timp ce se rugau rozariul.
La scurt timp după prânz, Sf. Fecioară a sosit pentru ultima ei apariţie.
Ea le-a spus copiilor : « Vreau să le spuneţi să construiască o capelă aici în onoarea mea. Eu sunt Doamna Rozariului. Spuneţi-le să spună rozariul în fiecare zi. Războiul se va termina în curând, iar soldaţii se vor întoarce la casele lor. »
« Am multe lucruri de cerut », a spus Lucia, « vindecarea unor bolnavi, converitrea unor păcătoşi... »
Unii da, alţii nu. E necesar să-şi corecteze vieţile, şi să ceară iertare pentru păcatele lor. »
Faţa ei a devenit mai serioasă când a cotinuat : « Să nu-l mai ofenseze pe Dumnezeu, pentru că deja e prea ofensat. »
Soarele se învârteşte pe cer
Când Doamna era pe punctul de a pleca, şi-a deschis mâinile sale albe ca de obicei, şi i s-a părut Luciei că lumina ce ieşea din ele s-a ridicat spre locul în care trebuia să fie soarele, drept în sus. Mulţimile au văzut norii separându-se ca două perdele imense, iar soarele a apărut între ele pe un cer albastru senin, ca un disc de foc alb. Lucia a exclamat : « Uitaţi-vă la soare ! », iar oamenii s-au uitat spre cer. Soarele era ca un disc argintiu, deşi mai strălucitor decât soarele pe care-l văzuseră până atunci, s-au putut uita la el fără a clipi cu o satisfacţie unică şi încântătoare. Deodată, împins de o forţă misterioasă, discul a început să se mişte pe cer, împroşcând raze mari de lumina multicoloră. Roşii, verzi, albastre, galbene, violet enormele raze străbăteau cerul în toate direcţiile luminând zona pe mai multe mile, dar în mod special feţele îndreptate spre cer a celor 70 000 de oameni vrajiţi de spectacol. După trei minute, minunea s-a oprit, dar a fost reluată a II-a şi a III-a oară – de trei ori în total, cam 12 minute. Părea că toată lumea a luat foc, soarele rotindu-se cu o viteză mare de fiecare dată.
Apoi un strigăt de teroare s-a ridicat din mulţime pentru că soarele părea să se rupă în bucăţi şi să se prăbuşească peste mulţimile îngozite. « E sfârşitul lumii ! » ţipă o femeie. « Dumnezeule, nu mă lăsa să mor cu păcate », implora alta. « Sfântă Fecioară, protejează-ne ! », striga o a treia. Toţi erau în genunchi, speriaţi, cerând iertare pentru păcatele lor. Chiar când se părea că mingea de foc va cădea şi îi va distruge, miracolul a încetat, iar soarele şi-a reluat vechiul loc pe cer, strălucind mai paşnic ca niciodată.
Când oamenii s-au ridicat de la pământ, strigăte de uimire erau auzite din toate părţile. Hainele care fuseseră ude şi pline de noroi, erau acum curate şi uscate. Mulţi bolnavi şi infirmi au fost vindecaţi de afecţiunile lor. Miracolul soarelui a fost văzut de martori pâna la o diatanţă de 25 de mile.
Copiii se bucură de viziuni speciale
În timp ce miracolul soarelui se desfăşura, numai copiii au fost privilegiaţi să fie martorii unor viziuni remarcabile. După cum Sf. Fecioară promisese, Sf. Iosif a venit cu Sf. Familie şi a binecuvântat lumea. În cele din urmă, Lucia a văzut-o pe Sf. Fecioară îmbrăcată în hainele maro ale Sf. Fecioare de pe muntele Carmel, încoronată ca regină a cerurilor şi a pământului, ţinând un scapular maro în mână, iar pe genunchi îl avea pe Pruncuşorul Isus. Oricum, în nici una dintre aceste viziuni, apariţiile n-au vorbit cu copiii.
Cu adevărat aceasta a fost o zi mare pentru Portugalia. Reporterii, dintre care mulţi veniseră să batjocorească, au dat rapoarte lungi şi detaliate a ceea ce s-a întâmplat, în timp ce ziarele au publicat multe fotografii ale mulţimii şi copiilor. Deşi acestea au fost făcute cunoscute întregii lumi, (se află copii în dosare Bibliotecii Congresului în S.U.A), foarte puţini oameni în afara Portugaliei au dat importanţă acestor evenimente, iar ziarele din cele mai multe ţări au ignorat povestea complet.
a Evenimente importante ce au urmat
După cum promisese Sf. Fecioară, Francisco şi Jacinta au urmat-o curând în cer. Băieţelul a murit de gripă pe 19 aprilie 1919, iar sora lui de pleurezie în februarie 1920.
Micuţa Jacinta ştia că va fi luată la cer şi a perseverat în adorare, rugăciune şi penitenţă. În timpul lungii ei boli, ea a avut mai multe conversaţii cu Sfânta Fecioră. Înainte de a muri, a revelat nişte declaraţii remarcabile ale Sf. Fecioare de la Fatima. Redăm aici câteva dintre ele.
« Multe suflete merg în iad datorită păcatelor trupului, mai mult decât din alte motive. »
« Anumite trenduri de modă vor fi introduse şi-l vor ofensa pe Dumnezeu foarte mult. »
« Multe căsătorii nu sunt bune, nu-l mulţumesc pe Dumnezeu şi nu sunt de la El. »
« Preoţii trebuie să fie puri, foarte puri. N-ar trebui să se ocupe de nimic altceva decât de biserică şi suflete. Neascultarea preoţilor faţă de supuşii lor şi faţă de Sf. Părinte, nu-i este deloc plăcută lui Dumnezeu. »
« Sf. Fecioară nu mai poate reţine mâna Fiului său Divin de la a lovi lumea cu pedeapsa corectă pentru multele sale crime. »
« Dacă guvernul unei ţări lasă Biserica în pace şi dă libertate sfintei religii, va fi binecuvântat de Dumnezeu. »
« Spuneţi tuturor că Dumnezeu dă haruri prin Inima Neprihănită a Mariei. Spune-le să ceară haruri de la ea şi că Inima lui Isus doreşte să fie venerată împreună cu Inima Neprihănită a Mariei. Spune-le să ceară pace Inimii Neprihănite a Mariei, pentru că Dumnezeu i-a încredinţat ei pacea lumii. »
Sf. Fecioară apare cu Pruncul Isus surorii Lucia
În 1921 la sfatul episcopului de Leira-Fatima, Lucia a intrat într-o mănăstire internat pentru a învăţa să scrie şi să citească. Mai târziu, a devenit călugăriţă a ordinului Surorilor Sf. Dorothy, al cărei sediu era la Tuy în Spania.
Într-o zi, în timp ce Lucia (acum sora Lucia) îngenunchea în rugăciune în capela mănăstirii (10 decembrie 1925), Sf. Fecioară şi Pruncul Isus i-au apărut cu un nou şi minunat mesaj pentru suflete. Primul care a vorbit a fost Pruncul Isus care a spus: “Ai milă de inima celei mai Sfinte Mame. E acoperită cu spini cu care oamenii nerecunoscători o străpung în orice moment, şi nu e nimeni care să-i scoată cu un act de reparaţie."
Ţinând în mână o inimă înconjurată cu spini ascuţiţi, Sf. Fecioară i-a spus surorii Lucia : « Copila mea, priveşte inima mea înconjurată de spini pe care oamenii nerecunoscători mi-i înfig tot timpul cu blasfemiile lor şi cu ingratitudinea lor. Tu, cel puţin, încerci să mă consolezi. Spune în numele meu că promit să asist în ora morţii cu toate harurile necesare pentru mântuire, pe toţi cei care, în prima sâmbătă din 5 luni consecutive, merg la sopvadă şi se împărtăşesc, spun rozariul şi îmi ţin companie un sfert de oră în timp ce meditează la misterele rozariului cu intenţia de a-mi aduce reparaţie. »
Secretul surorii Lucia
Sf. Fecioară i-a apărut Luciei în 1927, de data aceasta dându-i permisiunea de a revela primele două părţi ale mesajului de la Fatima : viziunile îngerului, promisiunea de a-i lua pe copii la cer, viziunea iadului, predicţia unui alt război, martiriu pentru creştini, persecuţia Bisericii şi a Sfântului Parinte şi răspândirea comunismului. Toate acestea fuseseră ţinute secrete mai înainte.
În 1929, Sf. Fecioară a venit din nou. Şi-a îndeplinit promisiunea făcută pe 13 iulie de a veni şi a cere consacrarea Rusiei Inimii sale Neprihănite şi Împărtăşaniile de reparaţie în primele sâmbete. Dacă oamenii ar îndeplini cererile ei, Rusia s-ar converti şi ar fi pace.
În noaptea de 25 inuarie 1938, sora Lucia era la fereastra mănăstirii şi a văzut o strălucire roşie care lumina întregul cer. Această lumină a fost văzută în întreaga Europă şi Africa şi chiar parte din Asia şi America de Nord de la 8 :45 pm până la 1 :15 am cu scurte întreruperi. Oamenii de ştiinţă au încercat s-o explice ca pe o Auroră Boreală neobişnuită. Dar sora Lucia ştia că era marele semn prezis de Sf. Fecioară pe 13 lulie 1917, că pedeapsa lumii era aproape. Câteva săptămâni mai târziu, Hitler a invadat Austria, aprinzând chibritul care avea să aprindă al II–lea Război Mondial. Astfel, a început un alt război mai rău sub Pontificatul lui Pius al XI-lea, după cum fusese prezis de Sf. Fecioară de la Fatima. Patruzeci de milioane de oameni au murit în al II-lea Război Mondial.
Aprobarea ecleziastică pentru mesajele de la Fatima
Episcopul de Leira, Fatima, după 13 ani de investigaţii profunde şi atente, a comunicat scrisoarea sa pastorală în 1930 prin care se spunea că apariţiile de la Fatima erau demne de crezut de credincioşi. Astăzi, în locul în care a apărut Sf. Fecioară copiilor ce-şi păşteau turmele, se află un sancuar magnific unde vin în pelerinaj milioane de oameni.
Papa Pius al XII-lea, pe 31 octombrie 1942, a consacrat lumea personal la Inima Neprihănită a Mariei. Nu mult după aceea a instituit în Biserica Universală, sărbătoarea Inimii Neprihănite a Mariei, care e celebrată pste tot în lume pe 22 august în fiecare an.
Pe 1 mai 1948, Papa Pius al XII-lea a publicat o enciclică specială către toţi episcopii, preoţii şi laicii din întreaga lume. Următoarele fac parte din această enciclică : « Aşa cum predecesorul meu de fericită amintire, Leo al XIII-lea, în zorii secolului al XX-lea a considerat potrivit să consacre lumea întreagă Inimii Preasfinte a lui Isus, aşa şi eu ca reprezentant al întregii familii umane pe care El a răscumpărat-o, doresc s-o dedic, la rândul meu, Inimii Neprihănite a Fecioarei Maria.
Este dorinţa mea, prin urmare, ca oricând există ocazia, acestă consacrare să fie făcută în diverse dieceze ca şi în toate parohiile şi familiile. Şi sunt încrezător că haruri din belşug vor decurge din această particulară şi publică consacrare... » (Semnat Papa Pius al XII-lea).
În cele din urmă, pe 7 iulie 1952, Papa Pius al XII-lea a emis enciclica Sacro Vergente Anno adresată ruşilor. A dedicat şi a consacrat pe « toţi locuitorii Rusiei aceleiaşi Inimi Neprihănite » aşa cum făcuse cu o decadă mai înainte pentru întrega lume. Acesta a fost un răspuns direct la cererea Sfintei Fecioare făcută la Fatima în 1917. Cititorul poate afla mai multe despre consacrare aici :
Istoria consacrării la Inima Neprihănită a Mariei
Punerea în acţiune a planului de pace
Istoria a înregistart multe dezastre teribile prezise de Mama cerească în 1917. Multi oameni de astăzi, credincioşi sau nu deopotrivă, sunt preocupaţi de direcţia evenimentelor şi se tem că va fi mai rău. Singura noastră speranţă e planul lui Dumnezeu pentru pace bazat pe aceste cereri ale Sf. Fecioare, Maica Domnului – 1) penitenţă şi ispăşire, 2) recitarea zilnică a rozariului, 3) primele 5 sâmbete şi 4) consacrarea la Inima Neprihănită a Mariei.
Penitenţa şi ispăşirea
Prin penitenţă, Sf. Fecioară a explicat că oamenii trebuie să-şi îndrepte vieţile, să renunţe la păcat, să ceară iertare pentru păcate şi să facă reparaţie la Inimile lui Isus şi ale Mariei care sunt grav ofensate de păcatele omenirii.
Prin reparaţie, Sf. Fecioară vrea să spună : 1)acceptarea dificultăţilor vieţii fără revoltă sau mânie ca pe un sacrificiu de ispăşire pentru păcatele noastre ; 2)îndeplinirea îndatoririlor zilnice cât de bine putem ; 3) acceptarea responsabilităţilor statutului nostru în viaţă ; 4) ascultarea poruncilor lui Dumnezeu.
Sacrificiul pe care Dumnezeu ni-l cere fiecăruia este acela necesar pentru a evita păcatul, ocaziile de păcat şi să acceptăm cu supunere toate suferinţele trimise sau percepute de noi. Oferind suferinţele noastre Domnului, ar trebui să spunem rugăciunea pe care Maria ne-a învaţat : « O, Isuse, ofer suferinţele pentru dragostea ta, pentru convertirea păcătoşilor şi ca reparaţie pentru păcatele comise împotriva Inimii Neprihănite a Mariei. »
Rozariul zilnic
Sf. Fecioară ne-a rugat şi a insistat să spunem rozariul zilnic. Asta înseamnă să ne concentrăm pe fiecare din evenimentele vieţii lui Isus şi ale Mariei care formează structura rugăciunii. Cu timpul, nu numai indivizii sunt transformaţi înspre o mai mare ascultare de Dumnezeu şi o mai bună înţelegere a căilor sale, dar Biserica în rugăciune poate salva lumea, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în trecut, de relele îngrozitoare cu care se confruntă astăzi. După fiecare decadă a rozariului, spuneţi rugăciunea: “ O, Isuse, iartă-ne păcatele, salvează-ne de focul iadului, du în ceruri toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie. »
Primle cinci sâmbete
Aceată devoţiune constă în : 1) spovadă, 2) Împărtăşanie, 3) recitarea a 5 decade de rozariu şi 4) petrecerea a 15 minute cu Sfânta Fecioră meditând misterele rozariului – toate cu intenţia de a face reparaţie. Maria a promis toate harurile necesare pentru mântuire acelora care fac această devoţiune cu credinţă în primele sâmbete a cinci luni consecutive. (Notă : Spovada poate fi făcută în condiţiile obişnuite cu 8 zile înainte sau după Împărtăşanie, cu condiţia ca persoana să nu fie în păcat de moarte când primeşte Sf. Împărtăşanie. )
Consacrarea la Inima Neprihănită a Mariei
Sf. Fecioară caută oameni doritori să devină celule de rugăciune şi sacrificiu prin consacrare la ea. Consacrerea la Maria înseamnă să te încrezi în puterea rugăciunii de a acoperi un ocean de rele în lume. Înseamnă să acceptăm ajutorul ei să ne oferim pe noi înşine şi întreaga lume Dumnezeului sfânt, infinit de sfânt. Practic, asta înseamnă să ne rugăm Mariei în multele forme aprobate de Biserică. Mai important decât orice altceva este să îndeplinim cererile Doamnei noastre de la Fatima.
Vedeţi aici cum vă puteţi ruga rozariul.
« Fie ca întregul trup al credincioşilor să îndrepte implorări către Maica Domnului şi Maica oamenilor, astfel încât ea, care a ajutat la începuturi Biserica cu rugăciunile ei, să poată, preamărită cum este deasupra tuturor sfinţilor şi îngerilor, să intervină înaintea Fiului său împreună cu toţi sfinţii pînă când toate neamurile, fie că sunt onorate cu titlul de creştini fie că nu –şi cunosc încă Salvatorul, să poată fi adunaţi împreună în pace şi armonie într-un singur popor al lui Dumnezeu, pentru gloria Preasfintei şi nedespărţitei Treimi. » Constituţia Bisericii (Lumen Gentium) a Consiliului Vatican II, pag. 69, 2 noiembrie 1964.
Referinţe :
« Doamna noastră de la Fatima » de Dr. William Thomas Walsh (1891-1949) Doubleday, O diviziune a editurii Bantam Doubleday Dell , Inc., New York, 1947, pag. 223. Dr. Walsh, un ziarist eminent, s-a bucurat de cooperarea cu numeroase autorităţi ecleziale în timpul pregătirii acestei cărţi. A petrecut mult timp în Portugalia, a studiat memoriile Luciei şi numeroase alte articole de ziar şi documente, a intervievat martori oculari, chiar şi pe Lucia (1907-2005) şi diverşi membrii ai familiei ei, vecini şi prieteni. Adevarul este stabilit de martori. Adevăruruile de la Fatima nu pot fi negate.
Publicat prima oară pe acest site în septembrie 2010.
See also: