Practic, în toate ţările cu regiuni mai dezvoltate fertilitatea este semnificativ sub nivelul înlocuirii generaţiilor (RTF trebuie să fie aproximativ 2,1). În 20 dintre ţările mai dezvoltate, RTF a rămas sub nivelul înlocuirii pentru cel puţin două decade. În anii 1980-1990 fertilitatea a scăzut sub nivelul de înlocuire în câteva ţări cu regiuni mai puţin dezvoltate, incluzând toate ţările din Asia de Est (cu excepţia Mongoliei). Rapida tranziţie a fertilităţii în Asia de Sud-Est, în America Latină şi în Caraibe aduce un număr mai mare de ţări dezvoltate aproape de acel prag (în mod curent RTF este sub 3%, dar mai mare de 2.1%) şi în scădere în 34 de ţări cu o populaţie totală de 930 milioane de oameni. În timp ce declinul fertilităţii constituie singura cauză a scăderii populaţiei globale şi motivul principal de îmbătrănire a populaţiei, impactul variază pe ţări şi regiuni depinzând de viteza şi de adâncimea tranziţiei demografice. În conformitate cu media recensământului din1998, o foarte uşoară creştere în Europa de Nord, în primul sfert al secolului XXI va fi urmată de o scădere constantă în 2025-2050; oricum, regiunea va fi confruntată cu o scădere relativ mică a populaţiei (4%). Europa de Vest va începe să experimenteze consecinţele scăderii populaţiei mai devreme şi populaţia în zona aceasta va scădea cu 6,5%. Populaţia din sudul şi estul Europei va fi în scădere pe toată perioada proiectată într-un ritm rapid. Pe la mijlocul secolului se aşteaptă să piardă 18 şi respectiv 20% din populaţia din 1998. Dimpotrivă, populaţia din Asia de Est, America de Nord şi Australia/Noua Zeelandă va creşte respectiv cu 15, 29 şi 39% până în 2050. Printre cele 61 de ţări cu fertilitate sub nivelul înlocuirii, 30 vor experimenta o scădere de 1% în Iugoslavia, până la 35% în Estonia, în timp ce în 31 de ţări populaţia va continua să crească datorită structurior populaţiei lor tinere şi imigrării.

Inicio