Trecând dincolo de « nu pot »

De Pr. Dan McCaffrey şi Matthew Habiger, OSB, Ph. D.
- outreach NFP -
(www.NFPoutreach.org)

Călătorim peste tot în SUA proclamând Evanghelia vieţii aşa cum corespunde planului lui Dumnezeu pentru dragostea conjugală. Acest plan cere o dăruire totală de sine soţului şi acceptarea dăruirii totale a celuilalt. Contracepţia face un astfel de dar necondiţionat imposibil. PFN susţine aceste valori şi cooperează cu ele.

Oriunde mergem, întâlnim cupluri căsătorite care întreabă : « De ce preoţii nu vorbesc despre contracepţie şi sterilizare în predicile lor ? » Auzind aceste întrebări frustrante de multe ori, credem că e timpul să listăm topul celor mai frecvente 8 scuze aduse de preoţi.

1. « Vorbind despre contracepţie şi sterilizare am scandaliza copiii. Astfel, nu putem vorbi despre aceste lucruri la predică.”

Dar Isus n-a avut astfel de rezerve. Când se adresa mulţimilor, vorbea despre păcate sexuale. Amintiţi-vă predica de pe munte (Mt 5 :27). Copiii nu sunt ofensaţi de o învăţătură despre planul lui Dumnezeu pentru dragostea conjugală. Mai degrabă, ei sunt victime ale tăcerii preotului. Oamenii suferă când există confuzie în ceea ce priveşte binele şi răul moral al contracepţiei şi sterilizării. Copiii nu înţeleg limbajul pe care-l folosim când discutăm despre pedeapsa capitală, eutanasie sau experimente pe embrioni umani. Ei iau dintr-o predica ceea ce la foloseşte. Dacă au întrebări îşi pot întreba părinţii pentru o explicaţie potrivită cu nivelul lor de înţelegere.

Refuzând să adreseze chestiuni morale majore de la amvon, de fapt preoţii determină copiii întregii congregaţii să nu ştie că contracepţia şi sterilizarea sunt greşite şi nu înţeleg de ce sunt greşite. Azi avem mulţi adulţi care sunt imaturi în dezvoltarea conştiinţei lor.

2. « E în regulă să vorbim despre aceste chestiuni în cadrul RCIA – orele de pregătire pentru căsătorie şi să citim broşuri despre asta în mod privat, dar nu de la amvon.”

Dar această apropiere pierde esenţa. « Fiind dată o situaţie aşa de gravă avem nevoie acum mai mult ca niciodată să avem curajul să privim adevărul în faţă şi să le spunem lucrurilor pe nume, fără a ceda unor compromisuri convenabile sau tentaţiei înşelării pe noi înşine » (Evangelium Vitae, 58). Chestiunile importante nu pot fi cenzurate la amvon. Dacă un mesaj nu e proclmat de la amvon, atunci nu mai e proclamat deloc. Există ignoranţă printre catolici în ceea ce priveşte moralitatea contracepţiei şi sterilizării. Foarte puţini înţeleg de ce aceste alegeri şi fapte sunt imorale. Mulţi cred că dacă un subiect nu este tratat la amvon unde e auzit de toţi, atunci nu e important şi poate fi ignorat. Orele de RCIA şi broşura suport sunt mijloace bune pentru a înlocui învăţătura de la amvon, dar n­o pot înlocui niciodată.

3. Chestiunile sunt discitabile. Vor produce dezacorduri şi conflicte

Dar asta înseamnă că preotul, ca ghid moral, nu poate oferi ghidare morală acolo unde este nevoie de ea mai mult. Dacă oamenii deja înţeleg o chestiune ca sclavia, de exemplu, şi nu o dispută, atunci nu e nevoie să o mai menţionezi la amvon. Dar dacă mulţi oameni violează poruncile a V-a şi a VI-a, nu le cunosc şi nu pot înţelege de ce acestea sunt păcătoase, atunci preotul ar trebui să vorbească despre asta. Să nu pomenim despre aceste chestiuni este o neglijenţă condamnabilă din partea noastră. Trebuie să informăm conştiinţa propunând adevărul moral. Apropierea pe care-o folosim e cea a lui Isus : vorbim despre adevăr în iubire, cu convingere şi sinceritate. Dacă punem evanghelia sub tăcere pentru că refuzăm să acceptăm critica de la cei care resping valorile evangheliei, atunci dăm greş în preoţia noastră. Nu este evanghelia noastră. Nu avem libertatea să hotărâm ce părţi ale evangheliei sunt prea greu de acceptat şi pot fi ignorate. Contracepţia şi nstrilizarea sunt chestiuni serioase şi cauzează mult rău căsătoriilor noastre, familiilor noastre şi tinerilor.

4. « Colectele se vor micşora »

Principuil de ghidare trebuie sa fie în acest caz că nu cedăm amvonul banului. « Fie ca banii să piară odată cu voi » (Fapte 8 :20). Colectele ar putea scădea temporar, dar dincolo de asta, noi, membrii clerului trebuie să anticipăm criteriile pe acre Domnul la va folosi pentru a evalua grija noastră pastorală a turmei încredinţate nouă. Criteriul principal nu va fi : « Ţi-ai plătit toate facturile şi te descurci bine ? » Mai degrabă trebuie să fie : « Mi-aţi ghidat poprul în cunoaşterea căilor mele, a evangheliei mele şi în dragostea pentru splendoarea adevărului ? » Plata facturilor nu este prioritară pe lista succesului pastoral. Calităţile unui preşedinte nu sunt acelea de a fi preot. Aducerea oamenilor la persoana, inima şi mintea lui Dumnezeu e esenţialul. Dumnezeu nu ne cere succesul în funcţie de răspunsul oamenilor la învăţătura morală. Dar ne cere să proclamăm şi să învăţăm cu credinţă valorile care sunt compatibile cu demnitatea noastră de persoane umane. Planul lui Dumnezeu pentru sexualitatea umană, căsătorie şi familie e o parte esenţială a evangheliei vieţii în aceste timpuri.

Preoţii care au vorbit fără întrerupere despre valorile din Humanae Vitae, Familiaris Consortio şi Evangelium Vitae, vă vor spune că colectele lor nu s-au micşorat. În schimb, parohia a învăţat înţelesul unui spirit de generozitate şi asta se reflectă în contribuţii ca şi în serviciile de voluntariat în diferite organizaţii ale parohiei. Cuplurile care practică PFN sunt adesea cele mai generoase ca voluntare în parohie. Cuplurile deschise vieţii sunt de asemenea deschise să-şi îndrume copiii spre viaţa consacrată sau spre preoţie. Dacă sunt prinşi în cultura contracepţiei, atunci e posibil să nu mai fie generoşi cu Dumnezeu, neacceptându-i invitaţia pentru fiii şi fiicele lor.

5. « Oamenii vor merge la altă biserică, pentru că nu vor să audă asta ».

Trist de spus, nu fiecare parohie e pe aceeaşi pagină vând vorbeşte de sexualitate, căsătorie şi familie. Unele parohii ignoră ceea ce e incorect politic. Permit elemente divergente în parohie pentru a determina ce părţi ale evangheliei să fie proclamate acolo. Asta, în schimb înseamnă că forţe din societatea seculară exercită o influenţă asupra unora din parohie, care duc apoi asta asupra întregii parohii. În loc de a fi contra-culturii, o astfel de parohie devine doar o reflectare a culturii seculare.

Dar acesta e ţinutul celor liberi şi casa curajoşilor. Ce ar trebui să-l împiedice pe un preot de la a proclama planul frumos al lui Dumnezeu pentru dragostea umană, viaţă căsătorie şi familie ? Nu trebuie să ne îngrijorăm pentru cei care resping adevărul şi ne întorc spatele. Domnul nu şi-a schimbat învăţătura despre Euharistie când multora li s-a părut prea dificil şi l-au părăsit. Le-a respectat libertatea şi i-a lăsat să plece. Dar şi ei trebuie să-i respecte libertatea, de asemenea, şi responsabilitatea de a proclama mesajul pe care Tatăl i l-a dat, care e pentru viaţa lumii. Dacă toţi preoţii ar vorbi clar despre principiile morale, atunci oamenii n-ar merge să cumpere pe predicatorul care le încântă auzul.

6. « Când episcopul va începe să vorbească despre asta, atunci voi începe şi eu ».

Putem înţelege de ce un preot sau diacon ar ezita să ia iniţiativa în a învăţa valorile care au fost ignorate din 1968. Avem dreptul să ne aşteptăm la părinţii noştri spirituali, episcopii, să conducă prin exemplul lor atunci când vorbim despre aceste chestiuni serioase. Aceasta este datoria lor ca ghizi morali şi conducători spirituali ai diecezei. Ei trebuie să fie bunul păstor pentru întreaga dieceză. Dar ce se întâmplă dacă ei nu vorbesc ? E preotul justificat să menţină tăcerea ? Când noi, preoţii, murim Domnul nu ne va întreba : « Ce a făcut episcopul ? » Ci va întreba : « Ce ai făcut tu ? Tu eşti păstorul turmei încredinţate ţie ! »

Preoţia noastră vine de la Dumnezeu, nu de la o fiinţă umană. Obligaţiile noastre sunt faţă de Dumnezeu înainte de a fi faţă de reprezentanţii umani. Dumnezeu ne face responsabili pentru ceea ce facem, pentru alegerile şi acţiunile noastre şi pentru asumarea răspunderii pentru noi înşine şi pentru poporul încredinţat nouă. Adevărata conducere înseamnă să vorbeşti despre nevoile reale ale timpurilor noastre, fără a ţine cont de ce fac ceilalţi. Neglijenţa condamnabilă nu justifică altă neglijenţă condamnabilă. Poate că ceea ce trebuie făcut într-o dieceză unde episcoul alege să nu vorbească despre aceste chestiuni este să fie mulţi din cler care să-l asigure că-l vor susţine când va da o învăţătură publică. Poate că episcopul e îngrijorat că dacă va lua iniţiativaîn aceste chestiuni, atunci clerul va refuza public să coopereze, aşa cum s-a întâmplat când Humanae Vitae a fost promulgată. Toţi admiră conducerea, dar de unde vine ea ? Credem că bunul Dumnezeu aşteaptă ca toţi să fim spirituali şi conducători morali.

7. « Nu sunt pregătit să vorbesc despre aceste chestiuni pentru că n-am fost instruit în seminar pentru asta ».

Descoperi că mulţi preoţi sunt ruşinos de nepregătiţi pentru a vorbi despre aceste chestiuni. N-au citit şi nu s-au format în domeniul sexualităţii umane, al castităţii şi căsătoriei. Dar asta nu este o scuză acceptabilă. Ce altă profesie ar fi scuzată de la formarea profesională continuă, de la menţinerea ritmului cu dezvoltarea contemporană ? Dacă medicii nu s-ar informa şi-ar pierde dreptul de a mai practica. Poate fi diferit pentru cler ?

Există materiale excelente disponibile în zilele noastre pentru a ne ajuta să înţelegem frumuseţea planului lui Dumnezeupentru dragostea umană şi în special pentru dragostea în căsătorie. Există « Teologia trupului » a lui Ioan Paul al II-lea, există « Personalismul creştin ». Există, de asemenea scrierile unor teologi morali pe care te poţi baza. Sunt scrierile, CD-urile şi casetele video ale Dr. Janet Smith. Sunt mărturiile miilor de cupluri căsătorite care au descoperit binecuvântarea pe care aceste valori le-au adus-o căsătoriei şi familiei. Două surse de materiale despre PFN şi răul contracepţiei şi al sterilizării sunt : « Încă un suflet » (www.omsoul.com) şi Cuplu pentru liga internaţională a cuplurilor (www.ccli.org). CCL furnizează conferinţe trei zile la rând de două ori pe an pentru preoţi la Covington, Kentucky. NPF Outreach (www.npfoutreach.org) ajută la alcătuirea şi susţinerea conferinţelor pentru întreaga dieceză despre subiectul : « Cum să prezinţi valorile NFP de la amvon ». Sunt mulţi doctori catolici buni care doresc să aducă contribuţia lor la aceste conferinţe. Şi sunt sute de cupluri care vor să depună mărturie despre valorile NFP în căsătoria lor.

Ignoranţa n-a fost niciodat[ o scuză bună pentru a justifica neglijenţa. Şi nu-şi are rostul în zonele în care sunt atât de vitale pentru căsătorii bune şi familiii fericite.

8. « Recentele scandaluri sexuale în rândul clerului fac imposibilă predica despre sexualitate. Nu mai are nici o credibilitate ».

Aceasta e mai mult intenţia unor forţe din societatea seculară care vor să cenzureze predicile legate de moralitatea sexuală. Nu vor să se vorbească despre planul lui Dumnezeu pentru sexualitatea umană. Dar nu există un vacuum moral. Dacă moralitatea bună nu e învăţată, atunci alte variante ale ideologiei sexuale vor fi învăţate. Vedem asta azi în forţarea acceptării căsătoriei homosexuale, în sexul sigur pentru tineri şi în trivializarea relaţiei căsătoriei.

Scandalurile sexuale ale clerului cer mai multă, nu mai puţină insistenţă asupra moralităţii sexuale. Dacă ar fi existat o claritate mai mare asupra acestor chestiuni de la amvon în trecut, atunci toţi ar fi cunoscut standardele care se aplică tutror şi-am fi fost scutiţi de multă suferinţă. Tinerii noştri n-ar mai fi fost victimizaţi. Diecezele n-ar mai fi fost în pericol de faliment. Respectul pentru cler n-ar mai fi fost aşa scăzut. Episcopii n-ar mai fi fost vinovaţi de neglijenţă. Scandalurile izbucnesc când nu există o învăţătură morală clară ce vine de la amvon. Timpurile noastre cer mai multă, nu mai puţină învăţătură morală de la amvon.

Atât clerul cât şi laicii trebuie să-şi facă ordine în acţiuni. Abuzul tinerilor de către 4% din cler în SUA este, într-adevăr, un scandal. Abuzul sexual a 80% dintre cuplurile catolice care folosesc mijloace de control; a sarcinii sau sterilizarea, e de asemenea un mare scandal. Înainte, un grup putea arunca pietre în celălalt, dar mai întâi trebuie să-şi corecteze acţiunile. Dumnezeu îşi pedepseşte poporul din cauza violării planului său pentru sexualitate. Pedepseşte clerul nemaiacordând vocaţii pentru viaţa religioasă şi preoţie. Pedepseşte laicii prin căsătorii slabe, o rată a divorţurilor de 50%, multă nefericire şi copii care poartă greul egoismului părinţilor. Aşa că atât clerul cât şi laicii se acuză reciproc. Nu ne acuzăm reciproc, ci mai degrabă înfruntăm adevărul înpreună.

Responsabilitatea clerului şi a persoanelor consacrate e să ducă mai departe moştenirea credinţei aşa cum a fost predicată de apostoli, incluzând adevărurile învăţăturii morale. Aceasta include explicarea faptului că planul lui Dumnezeu este atât de bun pentru noi şi merită eforturile nostre să-l împlinim. Responsabilitatea laicilor e să integreze principiile morale bune în vieţile şi acţiunile lor. Apoi, trebuie să transmită aceste valori sociale largi şi să ajute la formarea culturii cu aceste valori-exemplu. Aceasta e parte a noii evanghelizări.

9. În concluzie

Se poate spune că contracepţia ne priveşte şi pe noi, preoţii de azi. Poate vrem să vorbim despre dimensiunile dragostei evangheliei, dar nu vrem să vorbim despre dimensiunile vieţii. Ştim, de asemenea, că dragostea fără viaţă e sterilă. Şi ştim că adevărata dragoste e demonstrată de dorinţa noastră de a fi total « pentru » poporul nostru, ceea ce poate , de asemenea, implica suferinţa ocazională, respingere şi critică. Evanghelia e a vieţii ca şi a dragostei. Pentru că ne iubeşte, Isus a vrut să-şi dea viaţa pentru noi, aşa încât să avem plinătatea vieţii. Doar suntem preoţi : atunci trebuie să păzim viaţa într-o epocă caracterizată de o cultură a morţii. Trebie să vorbim despre evanghelie în dimensiunea ei dătătoare de viaţă.

Noi, preoţii, am putea crede că va fi dificil ca oamenii încredinţaţi nouă să renunţe la contracepţie şi să adopte dragostea matrimonială pură. Dar nu ne va fi dificil să renunţăm la apropierea noastră contraceptivă de evanghelie ? Cu harul lui Dumnezeu şi cu deschiderea spre convertire, totul e posibil.

Nu există motive azi care să justifice o tăcere continuă de la amvon în ceea ce priveşte chestiunile de sexualitate morală, în special contracepţia şi sterilizarea. Începeţi căutarea voastră de materiale bune de citit şi reflectat. Integraţi aceste valori în spiritualitatea voastră şi apoi vă veţi dezvolta propriul drum pentru a vorbi despre asta în predici şi în învăţăturile morale.