headerwavessmall

Rădăcina cauzei avortului

de Brian Murphy

Chestiunea avortului nu este prea complicată. Cauza-rădăcină pentru majoritatea avorturilor e contracepţia. În momentul în care un suflet respinge planul lui Dumnezeu pentru viaţă şi foloseşte mijloace tehnice sau de altă natură pentru a preveni concepţia, acel suflet a alunecat pe panta alunecoasă a înşelării de sine. Devine acum mai uşor să raţionăm că un mijloc tehnic, trebuie să fie folosit pentru a încheia rezultatul concepţiei – avortul. Înşelarea de sine atinge culmea în actul crimei.

Rădăcina cauzei contracepţiei şi a avortului e lipsa castităţii. Cauza lipsei castităţii este lipsa înţelegerii lucrării Duhului Sfânt şi a vieţii de har.

De ce au loc atâtea avorturi în lume ? Un motiv ar fi că sunt multe avorturi în Biserică. Prin urmare, Biserica eşuează în a fi un martor bun pentru lume. De ce sunt atâtea avorturi în Biserică ? Pentru că e multă contracepţie în Biserică (80%). De ce e atâta contracepţie în Biserică ? Pentru că în Biserică lipseşte castitatea. Şi de ce lipseşte castitatea în Biserică ? Un motiv ar fi că despre castitate auzim tot mai puţin, mai ales de la amvon. Cuvântul castitate este rar menţionat şi şi mai rar învăţat.

Castitatea este o stare de har, o lucrare a Duhului Sfânt care vine din convertirea la devăr şi din rugăciunea statornică. Castitatea e un test bun pentru a vedea dacă ne bucurăm de o relaţie buna cu Duhul Sfânt. Dacă nu suntem caşti, putem fi siguri că ceva este îngrozitor de greşit şi nu mai avem harul lui Dumnezeu în noi. Dacă suntem caşti, atunci Duhul Sfânt ne ajută în mod activ. Pentru cei mai mulţi, castitatea e imposibilă fără ajutorul Duhului Sfânt.

Contracepţia e o violare a castităţii. Masturbarea e o violare a castităţii. Sterilizarea voită e un păcat care e adesea motivate de lipsa castităţii. Divorţul adesea rezultă din lipsa castităţii. Toate aceste păcate distorsionează adevărata intenţie şi înţeles al planului iubitor al lui Dumnezeu pentru viaţă, dragoste, căsătorie şi familie.

Avortul nu e o chestiune complicată. Avortul, eutanasia şi toate celelalte forme de crimă care compromit cultura morţii nu pot fi diminuate până când Biserica nu se va reîntoarce la castitate, să o îmbrăţişeze cu entuziasm, să o înveţe, să o proclame şi să denunţe toate păcatele împotriva ei. Când Biserica va îmbrăţişa această misiune va putea fi în stare să ofere lumii o mărturie şi un drum de urmat. Numai atunci va duce acel drum de strădanii legislative de a pune capăt avortului şi de a proteja viaţa copilului nenăscut.